A trecut o zi de la barajul dintre FC Bacău și Braniștea Galați, încheiat cu victoria clară a băcăuanilor, 3-1. Rezultatul contează, dar ceea ce a contat mai mult s-a văzut în tribune, în jurul terenului și în ochii oamenilor.
Peste 3.000 de suporteri, în majoritate tineri, au venit să susțină echipa, deși baza sportivă de la Ruși-Ciutea nu e una destinată pentru asemenea flux. Au venit cu sufletul. Și au plecat cu inima plină.
A fost mai mult decât un meci. A fost o demonstrație de ceea ce le lipsește oamenilor – un loc unde să simtă că aparțin, unde tineri și bătrâni, bărbați și femei, copii și părinți, pot trăi împreună emoția sportului, a unei lupte cinstite și a unui scop comun.
Da, baza nu arată a stadion de Liga a 2-a. Dar puțini știu ce eforturi s-au depus în acești 11 ani: 7 terenuri de fotbal amenajate, o pistă de atletism, sală de forță complet echipată, vestiare funcționale, loturi de copii care se bat cu cele mai bune academii din țară – și le țin piept cu demnitate.
FC Bacău, prin academia sa, e deja în competiție directă cu cluburile din Liga 1 la nivel de juniori. Nu e o promisiune, e o realitate.
Nu poți mulțumi pe toată lumea. Dar poți construi pentru toți. Iar la acest meci s-a simțit că scopul a fost atins: băcăuanii au avut din nou fotbal, au fost din nou împreună.